Experimentarea pierderii și modurile de a o înfrunta
Experimentarea pierderii și modurile de a o înfrunta
Trauma pierderii este un proces delicat pe care mulți dintre noi îl traversăm în viață. Această experiență poate apărea ca urmare a pierderii unei relații de atașament, fie că este vorba despre un divorț, deces sau despărțire, și poate zgudui credința noastră în permanența legăturilor noastre.
Focalizându-ne asupra pierderii unei persoane semnificative printr-un deces neprevăzut, putem explora procesul psihologic din spatele acestui eveniment. În prima fază, este comun să experimentăm șocul, iar ulterior să ne confruntăm cu o gamă largă de emoții, cum ar fi frica („Ce voi face singur/ă?”), furia („De ce m-a părăsit?”) și chiar vinovăția („Ce am făcut greșit?”).
Aceste reacții traumatice la pierdere sunt legate de reconstruirea sistemului nostru de credințe și valori. Pierderea unei persoane iubite poate avea un impact profund asupra noastră. După cum spun Solomon și Rando, „Cu pierderea unui părinte, pierzi trecutul; cu pierderea unui partener de viață, pierzi prezentul; cu pierderea unui copil, pierzi viitorul.”
Fiecare persoană se confruntă cu durerea pierderii în moduri diferite. Această durere poate fi coplesitoare și adesea ne aduce în fața unor emoții dificile precum șocul, furia, neîncrederea, vinovăția și tristețea profundă. Aceste emoții pot perturba chiar și aspectele noastre fizice, afectând somnul și alimentația.
Este important să înțelegem că nu există o reacție „corectă” sau „greșită” la pierdere. Cu toate acestea, există modalități sănătoase de a face față durerii care, în timp, pot ajuta la ușurarea tristeții și la reconcilierea cu pierderea, ajutându-ne să găsim un nou sens și să mergem mai departe.
Există diverse modele și abordări în gestionarea durerii și a doliului. Un model bine-cunoscut este cel propus de Elisabeth Kübler-Ross, care descrie cinci stadii ale doliului: negarea, furia, dezbaterea interioară, depresia și acceptarea. Cu toate acestea, este important să înțelegem că reacția la pierdere variază de la o persoană la alta și poate fi influențată de factorii sociali și culturali.
Un alt model, propus de Worden în 2018, propune patru sarcini importante în gestionarea durerii: acceptarea realității pierderii, procesarea durerii, adaptarea la noua realitate și găsirea unei conexiuni cu persoana pierdută, împreună cu acceptarea realității.
Cu toate că există modele și stadii pentru gestionarea durerii, trebuie să înțelegem că procesul de doliu este unic pentru fiecare individ. Nu există un termen prestabilit pentru această experiență, iar fiecare persoană se adaptează la propriul ritm.
Pe măsură ce procesul de doliu se dezvoltă, putem privi această călătorie ca pe un roller coaster, cu suișuri și coborâșuri. La început, drumul poate fi mai dificil, iar perioadele dificile pot fi intense. Cu timpul, aceste perioade pot deveni mai scurte și mai puțin intense, dar este important să înțelegem că procesul de doliu necesită timp.
Dacă durerea persistă și depășește un an de la pierdere, este posibil să se dezvolte o tulburare persistentă complexă legată de doliu, care implică aspecte precum durere emoțională intensă, dor persistent, evitare, furie și credințe dezadaptative
